3) CURIOZITĂȚI (legate de raci):

3.1) COMPORTAMENT:
a) racii (în general) sunt nocturni și se hrănesc începând cam la o oră după înoptare. Iar ziua stau ascunși în diferite tipuri de găuri (adăposturi). Cei din lacuri, pot fi activi si ziua. Totuși raportul activității nocturn/diurn este cam de de 5/1.
b) sunt foarte curioși, teritoriali (revin la „gaura” lor), luptători, gurmanzi și chiar rapizi (pentru forma și mărimea lor)
c) În cazul în care este atacat (ori ataca el) racul își folosește cleștii mari. Cu cleștii mari pot strânge destul de tare (ocazional – dacă prinde un deget chiar cu vârful cleștilor, poate chiar să te însângereze puțin)
d) racii pierd în lupte frecvent câte un picior / clește / mustață sau parte a acestora. Și apoi după câteva năpârliri (2-4) membrul se reface în totalitate
e) deplasare: în mod normal merg înainte („cu fața”), prudent, folosind  8 picioare – eventual mai sprijinindu-se pe clești. Dar când se sperie (și se sperie ușor și frecvent) încep să meargă înpoi („cu spatele”) și chiar foarte repede. De fapt nu merg ci înoată – îndoind abdomenul (folosind coada). Caz în care parcurg rapid trasee greu predictibile (spirale, curbe rapide etc.).
Deci de la o deplasare relativ prudentă și înceată,”înainte” pot trece la un nivel de energie, rapiditate și viteză cu care (frecvent) chiar sperie mulți pradători 
f) în perioada înmulțirii (oct-nov), racul de lac (Astacus leptodactylus) – cel puțin la Snagov –are un comportament deosebit: urcă până la suprafața apei (ex: pe trestii ori alte plante, craci etc.) într-un interval de circa 2 săptămâni. Pare corelat cu primul val relevant de frig din sezon. Astfel că poate contează noul mix (special): temperatură – umiditate – presiune atmosferică (căci din lac ies vapori, temperatura apei fiind mai mare decât a aerului, apare ceata care se întinde de pe lac în pădurile învecinate și presiunea atmosferica este și ea neobișnuită). Apa lacului se răcește de sus în jos, relativ rapid – astfel că apare fenomenul de termoclină adică un fel de „strat” de apă gros de numai câțiva milimetri care separă apa mai rece de cea mai caldă, diferența fiind și de 3-5 grade.
Oare de ce racii ajung la suprafață lacului – unde se află și această termoclină?
Temperatura mai scăzută ori trecerea prin zona cu termoclină – să aibă un fel de rol de stimulare / comutare biologică (înmulțire etc.)?
Sau nivelul de oxigen să se fi redus la adâncime și vin la suprafață pentru nevoia de oxigen? Până când apa lacului se răcește și atunci și racii își reduc metabolismul și se descurcă cu și mai puțin oxigen până în primăvara? Căci toamna plantele acvatice cad pe fundul lacului și vor modifica și chimismul apei. Pe altă parte, cantitatea de oxigen (dizolvat) care mai intră în apa lacului scade în noua combinație de temperatură, termoclină, presiune atmosferică (ceață persistentă etc.)

3.2) MORFOLOGIE:
a) Corpul are două părţi: cefalotorace şi abdomen.
a.1) Pe cefalotorace se află:
– antene: 2 perechi: unele una scurtă şi bifurcată, iar a doua mai lungă;
– ochi compuși (pereche) din mulţi ochi simpli, amplasați pe niște pedunculi cornoşi cu care vede bine în aproape toate direcțiile;
– gura este în poziție ventrală, dotată cu mandibule tăioase;
– 5 perechi de picioare inegale, articulate, din care prima este transformată în clești, a doua și a treia având și ele niște mici cleștișori foarte utili mai ales în gestionarea hranei spre gură. Pentru ca au 10 picioare – le numim și decapode;
a.2). Abdomenul are mușchi puternici, cu un total de 7 segmente (primele 5 au un fel de piciorușe), împreună cu ultimele 2 segmente – mai late – formează  o coadă utilizată pentru a înota.
a.2.1) Adulții ajung la circa 12-14 cm (de la vârste de peste 7 ani). Foarte rar pot ajunge la 20 cm și trăi până la 20 ani;
a.2.2) au sânge transparent și o inimă în forma de pentagon (în contactul cu aerul, sângele devine albastru);
a.2.3) crustacee fiind, crusta conține chitina și calcar iar “pielea” conține pigmenți care la fierbere capătă culoare roșu intens
a.2.4) pentru a putea crește, năpârlesc (adică își scot crusta și apoi le crește repede, alta – pe seama rezervei de calcar din stomac). Adesea încearcă să își mănânce repede propria crustă (pentru a recicla substanțele din aceasta). Năpârlesc cam de 2-4 ori pe an, funcție de vârstă (+condiții de mediu). Astfel, timp de câteva zile, racul (fără crustă) este foarte moale și deci foarte vulnerabil (motiv pentru care supraviețuirea lui depinde de existența unui adăpost în care să stea ascuns)
b) amplasarea organelor interne este foarte interesantă (vezi planșa). De exemplu, stomacul este cam în … „cap”)
c) respirația și-o face prin spațiul dintre partea de jos a crustei și picioare, branhiile fiind atașate de baza picioarelor. Pot sta și pe uscat chiar și 3 zile, iar în condiții favorabile de umiditate, umbră și temperatură scăzută – chiar și până la 10 zile, deoarece spațiul unde se află branhiile menține umiditatea
d) chiar și pe uscat, au vederea, simțul tactil (prin antene)  și chiar și pentru vibrații (au pe crustă niște escrescențe) – foarte bune. De fapt, racii pot simți foarte rapid (chiar și dacă adie vantul) unde este o sursa de apă – către care încep a se îndrepta foarte repede;

3.3) HRĂNIRE:
a) Este omnivor (=mănâncă aproape orice: plante sau animale pe care le fărâmițează cu cleștii mici către gură– unde le măruntește suplimentar cu fălcile. Cleștii mari folosesc la imobilizarea prăzii sau îndepărtarea intrușilor care vor să-i fure hrana. Omnivor fiind, are un mare rol în curățirea apei.
b) modul de hrănire este spectaculos (trebuie să vedeți filme: ex: cum mănâncă o râmă vie)

3.4) ÎNMULȚIRE:
Se împerechează prin octombrie-noiembrie (depinde de condițiile climatice)
Împerecherea are loc în două etape;
a) toamna (octombrie-noiembrie) are loc acuplarea, când masculii prind femelele cu cleștii și le transferă materialul genetic sub forma unor spermatofori. La începutul iernii, femela depune ouăle (icrele) care vor fi fecundate cu ajutorul spermatoforilor deja existenți
b) ouăle (icrele) fecundate sunt ținute de femela sub coada [piciorușele abdomenului]. Din circa 80 – 200, eclozează cel mult jumătate. Puii chiar ieșiți din icre (ouă) mai rămân atașați și adăpostiți sub coada mamei pana cand cresc si ajung la mărimea unui bob mare de orez (cel puțin 10 zile). În acest stadiu, pot deveni ușor hrana peștilor, astfel că foarte puțini ajung cu bine la sfârșitul primului an;
c) capabili de înmulțire, devin după cel putin 4 – 5 ani
d) împerecherea  este agresivă (ca la majoritatea covârșitoare a speciilor). Pare să necesite un plan orizontal (ex: fundul lacului).

3.5) ECOLOGIE: (cel puțin după 2000, nu ar mai trebui să “judecăm” speciile – în principal – după “beneficiile” aduse omului)
a) racii sunt esențiali în lanțul trofic al unui lac: consumă multe materii aflate în prag de descompunere și sunt consumați (la rândul lor) de foarte multe specii (având deci un rol mare de reglare)
b) racii sunt buni bio-indicatori pentru calitatea apei. Adică prezența racilor într-o apă (lac) este o dovadă a calității bune a apei din punct de vedere ecologic. Iar apa lacului Snagov a fost atât de bună încât gheața adunată iarna în numeroase ghețării se vindea și punea direct și în paharele de vin (ex: cel puțin până în 1972 – chiar și la hotel Intercontinental / București – care era cel mai important hotel din București din perioada comunistă). Iar pescarii locali – făceau și ciorbă de pește (este adevărat – unii luau apa de pe fundul lacului, din apropierea izvoarelor lacului)

 3.6) HRANĂ pentru OAMENI
a) În trecut, racii erau mâncați în special de cei mai nevoiași și săraci oameni (căci erau foarte mulți raci, ușor de prins și reprezenta cea mai ieftină sursă de carne/calorii). În prezent – racii au ajuns o delicatesă precum creveții ori fructele de mare (corelat și cu scăderea drastică a prezentei acestora și deci a efortului de pescuire etc.). Schimbare corelată și cu distrugerea apelor, lacurilor, habitatelor acestora (și deci a locurilor în care racii mai pot supraviețui și înmulți)
b) tradiția locală (la Snagov) susține (și pare mit) că racii se mânca în lunile care conțin  litera „r” (septembrie – aprilie). Când de fapt îi poți prinde (ușor) pentru că și apa devine foarte limpede (față de perioada verii) dar și pentru că timp de circa 2 săptămâni (oct-nov), chiar racii din lac, ies cu toții la marginea lacului, la apă mică ori la suprafață (cățărându-se pe trestii, crăci etc.) Localnicii asociază la Snagov racii și cu Sf. Dumitru (26.10) (vezi poza cu localnică din Ghermănești care în 2014 „împărțea” la vecini – mâncare de raci). Zi (perioada) în care racii ies „în număr foarte mare și fără frică de „dușmani”. Perioada în care localnicii, pur și simplu îi „adună” (în numai jumătate de oră puteai aduna 20-40 de exemplare mari (12-14cm). Notă: prin 192x, se putea vedea fundul lacului Snagov și la circa 6 metri (vezi Sadoveanu).
Astfel, localnicii consideră că în lunile mai – iunie (de exemplu) – când răcoaicele au puii încă atașați de abdomen („sub coada”) – e păcat să mănânci raci (totuși unii declară ca a mușca și mânca toate icrele – vii – reprezintă o delicatesă și gust deosebit …)
Notă: atingerea unui rac în perioada de năpârlire (când nu are crustă și este un fel de gelatină mișcătoare) – îți provoacă o senzație profundă și cam ciudată.

3.7) GĂTIT / MÂNCAT
a) de la raci se mănâncă carnea din cozile și cleștii mari, care se scot cu mâna cu o anumită tehnică (vezi filmuleț). Se gătesc prin fierbere. Se mănâncă numai calzi, cu mujdei și mămăligă
b) „carnea” racilor reprezintă circa 18-23% din greutatea lor (deci puțin). Nu sunt foarte hrănitori (deși sunt foarte gustoși – gătiți bine) și este ceva muncă cu întreaga suită: prinsul din lac > gătitul >  curățatul lor. Dintr-un kg de raci vii (50 lei în 2022) rezulta cam 200 gr de „carne” și deci un kilogram costa cam 250 lei. Astfel că devine chiar mai scumpă decât crevetii / fructele de mare (adică – categoria „delicatese”)

3.8) DE CE SE FIERB RACII DE VII
a) tradiție („așa se face” / „best practice” – cam cu toate crustaceele)
b) se crede că astfel (de fapt) ar suferi cel mai puțin (ca timp și intensitate) moartea lor fiind aproape instantanee
Notă: de fapt oamenii cred (cam despre toate speciile pe care le exploatează și omoară în interes economic ori ca distracție, că acestea de fapt nu ar simți nimic când le omorâm. Ceea ce este profund greșit căci toate au sisteme de simț cu reacții aferente și deci și cu întreaga gama de la neplăcut – la plăcut, plus scala de intensitate aferentă. Adică – ceva gen durere, sigur există la tot ce are sistem nervos, care există și la rac)
c) o presupunere (justificare din „popor”) este că racul ar putea conține bacterii dăunătoare în carnea lor și mai ales pe crustă. Iar prin fierbere, în apă clocotită, toate acestea ar muri. Astfel că prin (fierbere (= “sterilizare”) se elimină orice suspiciune a oricăror cârcotași (ori autorități etc.)
d) nu se consuma crustacee le (deja) moarte. Se recomandă fie congelarea or fierberea directă (adică proaspeți = “de vii”).

3.9) SOCIALE / CREDINȚE:
a) la Snagov (și în România), au fost considerați mereu (până recent) „mâncarea săracului”. Până și fanarioții de la Mânăstirea Snagovului (care impozitau totul și drastic) nu au taxat pescuitul racilor
b) o credință de la Snagov [unică – din cercetările de până în prezent ale Fundatiei Snagov, documentate și cu poze și scurt interviu] consideră ca racul ar fi roșu pentru ca ar fi rămas loial lui Cristos și a stat sub cruce până la sfârșit, unde a și fost pătat de sângele acestuia. Astfel că de Sf. Dumitru (când se „împarte” după slujbă: adică localnicii – în special femeile – duc tăvițe cu feluri gătite de la unii la alții) se oferă suplimentar și o farfurie cu câțiva raci fierți. Care se mănâncă calzi, cu mujdei și mămăligă
c) tehnicile de pescuit raci – sunt interesante (vezi link)

3.10) ALTELE
a) în perioada 196x-198x, în gimnaziu la orele de biologie, se făceau disecții (anatomie) și pe raci (alături de broaște și ocazional: păsări și mici mamifere). În prezent există alternativele multimedia (vezi și Youtube etc.) și astfel de practici nu se mai justifică

3.11) OMUL este cel mai mare dăunător și dușman al racilor:
a) prin distrugerea habitatelor (apelor): reducerea apelor (desecări) / modificarea albiilor (escavări, betonări de maluri) / calitatea apei (poluare) / braconaj electric (moarte generalizată)
b) pescuit intensiv (a regresat – până aproape de dispariție, din cauza dispariției racilor)
Nota: după 2000, datorită poluării apelor și distrugerii accelerate a habitatelor, racii au scăzut foarte mult ca populații și locuri în care mai pot crește (natural). Probabil în câțiva ani ar trebui și ei incluși în lista speciilor protejate (mai puțin racii de cultură / crescătorii)
c) O problemă majoră a racilor în prezent o reprezintă speciile invazive. Odată stabilite în mediul natural, anumite specii de raci aduse de pe alte continente, s-au dovedit a fi extrem de agresive și rezistente la boli, astfel concurând speciile autohtone.